PoeziE

chestia cu nr.1
alerga
aproape să se impiedice şi să cadă cu faţa în vreo flegmă

ar fi fost amuzant să-l văd cu spuma între ochi plângându-se că
e scârbos

alerga atât de repede încât atunci când a intrat pe uşă a luat cu el camera
şi i-a dat drumul pe scări
într-o emanaţie de idioţenie totală
a rămas lovit ca un tâmpit în hăul imens care era acum holul
apartamentului

asta ieri

azi nu mai alerga
mergea galant la braţ cu o donşoară, ocolind kg de gumă de mestecat de pe trepte
mai târziu am auzit-o ţipând şi gâfâind ca o curvă proastă
iar el stătea şi se uita la ea cum
se masturba

chestia cu nr. 2
vecinul de la etajul 1 are un câine stresant
la şapte dimineaţa duminică îl apucă lătratul
cică de frică să nu-l pape bau-bau
îl înjur de fiecare dată cu ochii şterşi de pernă şi plapuma ridicată de pe mine că noaptea
mi-e cald şi mă dezvelesc

iubitului meu i se pare sexy când înjur aproape
dezbrăcată

chestia cu nr. 3
ieri
înainte să-mi trântească idiotul camera lui în cap
prietena mea m-a întrebat dacă mi-am prins degetele la uşă
i-am zis că nu, că doar mi le dădusem cu
ojă neagră

chestia cu nr. 4
de burlanul ruginit un pescăruş se agăţase
al dracu am încercat să-l salvez dar m-a muşcat până la os
aşa că l-am lăsat acolo

chestia cu nr. 5
mâine am scris o poezie despre ziua de ieri şi ziua de azi
şi despre camera aia care era de fapt
hol


copyright Dana Musat

totul îmi plăcea la tine


până şi felul acela stupid în care mă strângeai de gât şi mă lipeai de perete

atât de tandru

şi-apoi mersul tău hotărât ieşind din camera mea

nu avea niciun rost să te implor să te întorci

pentru că tot ceea ce asteptai era să-ţi strig că eşti o curvă nenorocită

şi-apoi sa-ţi văd adidaşii Nike păşind către viitorul conştiinţei mele şi mâinile tale smulgând bluza

de pe pieptul meu


uneori seara se derula încet

corpul meu făcea acrobaţiii cu umbra de pe perete

iar ceasul tău zâmbea în stropul de lumină care-mi acoperea goliciunea

tu rugându-te să mă ofer

eu şoptindu-ţi cât îmi place să-mi atingi spatele şi plecând


mai târziu,

monstrule simpatic,

adormeai fără să-ţi pese de ziua de mâine sau de mine



copyright Dana Muşat

m-am trezit
în oglinda goală îmi transpirau palmele
picatură cu picatură ca o ploaie
de căutări dinspre mine


copyright Dana Muşat

lumea în care trăiesc eu aleargă în picioarele goale
peste cioburi, asfalt sau nisip cu personalitate
fără griji fără bătăi de cap
doar cu un furou marca addidas pe ea

punct şi virgulă &

în camera mea e întotdeauna prea cald,
ca şi cum balaurii copilăriei ar fi suflat aerul pe care
îl respir
şi, ca să vă conving că aşa e,
o să vă arăt norul de pe tavan

punct

de fapt,
muştele au picioare şi ar putea foarte bine să şi meargă nu numai
să-mi bâzâie pe la urechi
aiurea
dar dacă n-ar zbura probabil că ar merge prea mult
şi-ar obosi

cum oboseşte soarele să mă trezească în fiecare dimineaţă

punct

iar asta a fost probabil ultima poezie pe care am scris-o...


copyright Dana Muşat

din ciclul "siropul de curve"



lulu s-a trezit de dimineaţă în pielea goală lângă un bărbat frumos şi străin
aşa cum se trezeşte 5 zile pe săptămână
s-a îmbrăcat în rochia ei din in roşu care i se topeşte pe fund
şi îi sugrumă sânii până se fac mov iar venele ies
la înaintare

lulu e femeie în fiecare zi după-amiaza
când îşi spală chiloţii şi-i pune la uscat în balcon full view
iar vecinul de vizavi îi strigă să-i facă o clanţă
aşa ca între prieteni

lulu e amantă în fiecare noapte de trei ori
cu aceeaşi obişnuinţă sinistră

pe lulu nu o bate niciun bărbat şi nu ţipă nimeni la lulu

lulu e o utopie de femeie

lulu a mers la cumpărături prin farmacii după teste de sarcină
s-a încuiat în baie şi s-a pişat pe ele cu sete
lulu vrea copii dar nu poate

de fapt
lulu nu mai vrea să existe




Copyright Dana Muşat

viaţa e doar un fetiş pe care-l lingem cu toţii în fiecare dimineaţă
picurat în cafea sau pe volanul maşinii
ascuns printre păturile în care ne-am tăvălit cu o seară-n urmă
sau trântit în fiecare gând al pauzei de masă,
emanaţie a perturbării filozofice
ne violează sufletele în fiecare zi şi ne face să depindem de ea
ca nişte câini slugarnici sau ca nişte
curve

suntem haremul vieţii - ea râde când stă pe veceu şi ne face



copyright Dana Muşat

Yolanda a clipit şi prin ochii ei din fum încins a început să plouă
pe aleea casei tale se întindea mocirla
deasupra feţei tale din sânul ei imens curgea zer, nu lapte
şi te-necai precum o musculiţă beată, căzută-ntr-un pahar de vin
Yolanda râdea când tu mureai


copyright Dana Muşat

în rochia mea de mătase roşie îţi spuneam
baby, zilele trec
la poarta vieţii ne aşteaptă zâmbitoare moartea
în rochia ei din cârpă neagră
pe tine să te întindă în patul ei zdrenţuit
iar mie să-mi tragă un şut în fund
cu bocancii ei de firmă 'iad&co'



copyright Dana Muşat

de fapt, luiza, obişnuiai să fii mai înaltă
îmi amintesc şi acum discuţiile filozofice de la marginea drumului
pe strada cu tiruri
când te priveam oarecum admirativ în sus
"oricum pământul e plat, ca o farfurie de doi lei
eu merg pe el şi e cât se poate de drept
poate mai diferă asfaltul ici-colo
dar, în general, pământul e plat"

luiza, erai doar o femeie la începutul carierei
îţi defilai şuviţele blonde în aerul prăfuit pe la ora şase seara
când afară se lăsa răcoare şi vântul îţi răscolea fusta
bărbaţii îţi admirau picioarele drepte, de statuie
iar femeile şuşoteau în spatele tău suficient de tare
încât să le auzi

acum simţi cum se varsă în vene sângele ăsta vital
ca o scursură jegoasă?
de parcă nu ar fi de ajuns că eşti femeie ..



copyright Dana Muşat

nemuritorul Hades,
cu ochii lui aburiţi de spasme
în amoruri de tinichea şi mucuri de ţigãri
îşi plimbã fumul trupului
blestemând muritorii cu glas de alamã
care au cutezat sã-i dezgroape secretul
acela ascuns de mii de ani
în legendele lui Olimp
acela al vremelnicei aşteptãri de sine
într-un infern al necunoaşterii
acela de morminte de jad


atomicul Hades,cu ghiarele lui ascuţite şi lungi
în cuptoarele lui Hermes pilele lui nu se tocesc niciodatã
dar Hades le-a stricat din prima zi a Genezei
puternicul Hades,nici fulgerele fratelui sãu nu îi mai stau în cale
de când, într-o noapte liniştitã,oamenii i-au descoperit misterul

dar stai liniştit, o, zeu, al infernului
muritorii nici nu ştiu cã în mâinile lor
stã secretul morţii



copyright Dana Muşat